Castelul Cris, o istorie de peste 700 de ani

În satul Cris apartinând comunei muresene Danes se aflã unul dintre cele mai vechi si mai frumoase castele din tarã, construit înainte de anul 1300.
Castelul Cris era situat în vechime la granita Imperiului Austro-Ungar, într-o zonã mlãstinoasã, si era înconjurat de o comunitate formatã, în majoritate, din sasi colonizati. Zona în care este amplasat reprezenta un important punct strategic, de unde se organiza apãrarea hotarelor imperiului, pentru stoparea invaziei strãinilor. La început, caracterul defensiv era relevat de forma de patrulater neregulat, prevãzut la colturi cu bastioane romboidale de tip panã. În curtea interioarã centralã se aflã un donjon circular, cu cinci niveluri, de altfel cel mai înalt turn al arcasilor din tarã, alipit unei incinte dreptunghiulare fortificate. Într-un document de la 1305 se aratã cã mosia si castelul au trecut în proprietatea uneia dintre ramurile familiei Bethlen, denumitã si ramura de Cris, iar la mijlocul secolului al XV-lea, în cea de-a doua etapã de constructie - etapa Georgius Bethlen, ansamblul a început sã evolueze spre castel de tip nobiliar. Aceastã traditie a fost urmatã în secolul al XVII-lea si de Franciscus Bethlen, în timpul cãruia a fost construitã capela familiei. Cea mai importantã etapã de constructie este cea din a doua jumãtate a secolului al XVII-lea, etapa Alexius Bethlen, când desi turnul donjon a fost supraînãltat cu încã un nivel, zidurile au fost micsorate. În aceastã perioadã a fost construit si conacul, care cuprinde pivnitã cu bolti de cãrãmidã, parter, etaj, saunã si o galerie deschisã cu arcade pe coloane. Castelul Cris, aflat într-un stadiu avansat de degradare, a intrat în reabilitare în anii 90, reusindu-se refacerea acoperisului, însã mostenitorii contelui Bethlen Gabriel au revendicat proprietatea, iar lucrãrile au fost stopate. Întrucât cele douã ramuri ale familiei Bethlen nu au ajuns la o întelegere, castelul continuã sã se dregradeze, dar cu toate acestea pãstreazã o formã arhitecturalã unicã în România. Localnicii din satul Cris sustin cã înainte de nationalizare castelul ar fi adãpostit o serie de obiecte de o valoare nepretuitã, constând în colectii de tablouri, sculpturi sau bijuterii. Toate acestea au dispãrut din Casteul de la Cris dupã anul 1948. Numeroase obiecte de artã, arme, trofee, mobilier au fost duse la Sighisoara sau la Muzeul Bruckenthal din Sibiu, dar altele au fost furate, începând de la tigla de pe acoperis, pânã la teracote. Oamenii spun cã obiectele de o valoare impresionantã si-au pierdut urma imediat dupã mutarea IAS-ului în impresionanta constructie. În castel, la momentul nationalizãrii se afla si un ceas cu pendulã, încadrat cu oglinzi de Venetia, care a fost oferit de Ludovic al XIV-lea principelui Gabriel Bethlen, însã nimeni nu a reusit sã mai dea de urma acestuia. În prezent, vizitatorii pot vedea zidurile unui ansamblu de constructii care amintesc de mãretia unor vremuri demult apuse.