Vine muntele la Mahomed!

Pentru că în partea de nord a Germaniei nu sînt munţi, nemţii au construit o sală în care se poate schia tot timpul anului.
Românul e păgubos şi nu ştie să profite de ce i-a dat Dumnezeu. Avem munţi atît de minunaţi încît am putea schia cam şase luni pe an. Dar sîntem de profesie pomanagii şi aşteptăm să ne pice totul din cer. La nemţi este exact invers. Fără muncă nu se obţine nimic.
OAMENI SERIOŞI. În ceea ce priveşte zona montană, Germania nu este o ţară la fel de înzestrată ca Austria sau Elveţia. Motiv pentru care lumea s-a îndreptat către schi fond sau biatlon. Iar rezultate există. Tobias Angerer şi Axel Teichmann sînt doi dintre cei mai buni "fondişti" din lume, ultimul fiind chiar campion mondial în 2007, la Sapporo. La biatlon, nemţoaicele sînt cele mai tari. Nu doar că sînt cele mai frumoase, dar sînt şi cele mai bune. Cel mai elocvent exemplu este Magdalena Neuner, o blondă cu ochi albaştri, care a cîştigat Cupa Mondială în sezonul trecut. Munţi sînt numai în partea de sud, prin Bavaria. Dar pîrtii de schi sînt şi în partea opusă, în nord, în apropiere de Hamburg. Pentru că mulţi turişti preferau să meargă cu feribotul în Norvegia sau Suedia pentru a putea schia, nemţii au găsit soluţia. Au construit la Wittenburg un complex sportiv unde se poate face schi şi snowboard tot timpul anului. O treabă nemţească, dar pe care au făcut-o şi francezii, dar mai ales olandezii şi belgienii. Chiar dacă e vorba de o nebunie, Federaţia Internaţională de Schi a luat lucrurile foarte în serios şi organizează în fiecare an Cupa Europei la Schi în Sală. Sînt doar două etape, la care participă schiorii de pe Bătrînul Continent. Este greu să faci Cupă Mondială atîta vreme cît unul ca Bode Miller preferă să se antreneze prin Chile, Argentina, Africa de Sud sau Noua Zeelandă.
LIDER. Care sînt punctele forte ale "snowfunpark"-ului de la Wittenburg? Există două zone amenajate pentru free-style. În plus, cele două pîrtii de schi au o lungime de 330 de metri, iar transportul pe cablu este asigurat de un telescaun. În alte părţi, turistul trebuie să urce cu teleschiului sau cu o bandă rulantă. Vara aceasta printre cei care s-au antrenat în sala de lîngă Hamburg a fost şi Kalle Palander. Finlandezul a ales acest loc, deoarece este mai aproape de casă, iar condiţiile de schi sînt mult mai bune decît pe gheţarii din Austria. Pîrtia în sală are şi un mare inconvenient. Nu poate fi frecventată de către sportivii care participă la probele de viteză. Pistele nu au o lăţime mai mare de 10 metri. În plus, lungimea este recomandată doar celor care merg la Slalom Special şi Slalom Uriaş. Pallander nu a fost singurul schior profesionist de la Wittenburg. Tot acolo au fost în pregătire loturile naţionale ale Germaniei şi Finlandei.
AVANTAJE. Vara aceasta au fost şi doi schiori români care au ajuns în complexul din nordul Germaniei. Sibianul Alexandru Barbu, singurul schior din România care a luat startul în ediţia de anul trecut a Cupei Mondiale, şi Lilla Petrozcki au preferat să meargă lîngă Hamburg. Pentru schiorii adevăraţi, care profită de orice clipă petrecută pe zăpadă, antrenamentele în sală sînt mult mai bune decît cele pe gheţar. "În primul rînd că temperatura este tot timpul aceeaşi. Cînd am fost noi, erau afară 15ºC, iar în sală erau –10ºC. În plus, zăpada nu se înmoaie absolut deloc, iar numărul de viraje pe care îl faci la un antrenament este mult mai mare. Cînd mergeam pe gheţar, o oră ne lua numai transportul din staţiune pînă pe zăpadă. După care, încă o oră în care montam porţile pentru slalom şi ne încălzeam. Pentru schi ne mai rămînea doar o oră, pentru că mai tîrziu se înmuia zăpada şi schiurile erau foarte greu de condus", explică Sebastian Barbu. Are grijă de tot ceea ce are nevoie fratele său, Alexandru, pentru a face performanţă. "Snowfunpark"-ul de la Wittenburg este situat la o altitudine de 65 de metri. Practic, un loc identic cu Bucureştiul. Iar zilele călduroase nu sînt puţine. Ca dovadă stau terenurile de volei pe plajă, care sînt amenajate în apropierea sălii de schi.
COSTURI. Pentru români, singurul dezavantaj al unei vacanţe într-un astfel de loc îl reprezintă distanţa mare faţă de ţară. În rest, numai de bine! Pentru un pachet all-inclusive, un turist trebuie să plătească 96 de euro pe zi. Şi primeşte în schimb cazare la hotelul aflat perete în perete cu sala de schi, trei mese pe zi şi gratuitate la transportul pe cablu. Nu e nevoie să te cari cu echipamentul din România. Le primeşti gratuit la faţa locului. Aceleaşi servicii într-o ţară ca Austria ar costa mult mai mult. În plus, la Wittenburg, dacă te plictiseşti de schi, poţi să te duci la carting. Pista este chiar sub pîrtia de schi. Dar afară! Vrei să stai la plajă, să alergi de nebun sau să mergi în sala de forţă, nu trebuie decît să-ţi dai jos clăparii şi costumul de schi şi să mergi cîţiva metri mai încolo.
D-ALE NOASTRE. În România mai e zăpadă doar pentru o bătaie cu bulgări. Lumea sporturilor de iarnă este totuşi în continuă mişcare pînă şi la noi în ţară. Dinamo Bucureşti a dat lovitura pe piaţa transferurilor şi a luat-o de la CSS Miercurea-Ciuc pe biatlonista Reka Ferencz, sportivă care sezonul trecut a cîştigat Cupa Europei la individual. Mutarea nu a fost deloc pe placul conducătorilor de la clubul harghitean. Ferencz nu a mai făcut deplasarea în Germania, acolo unde Eva Tofalvi şi Emoke Szocs se antrenează pe role sub comanda lui Marton Simon. Lotul naţional de biatlon, cu Dana Plotogoea, Mihaela Purdea şi Alexandra Rusu în formă maximă, se află în cantonament la Piatra Arsă. Juniorii, fără Roland Gerbacea, au plecat de ieri în Bulgaria. La schi alpin, lucrurile sînt ceva mai liniştite. Florentin Nicolae se află în Statele Unite ale Americii. Scopul călătoriei sale peste Ocean nu este cunoscut de superiorii săi de la club. Bogdan Barbu s-a operat de menisc la genunchiul piciorului stîng şi este în plin proces de recuperare. "În două săptămîni încep antrenamentele fizice", a promis schiorul din Braşov. În tot acest timp, Ioan Nan şi Ionică Achiriloaie fac antrenamente fizice. Degeaba! Şi calul fuge, dar degeaba, că tot nu dă lapte.



"O experienţă foarte tare"

Jurnalul Naţional: Bună, Lilla! Pe unde umbli?
Lilla Petroczki: Sînt în Portugalia, în vacanţă.
Aoleu! Ce faci acolo? La Băile Tuşnad nu-ţi mai place?
Mă distrez. Sînt împreună cu familia şi cîţiva prieteni. Fac surf-kite, alerg pe malul mării, merg la sala de forţă.
Bravo, profesionisto!
Merci, dar mai important este cum schiez.
Despre asta vreau să vorbim. Ai fost la Wittenburg. Cum e să schiezi în sală?
Pentru mine, a fost cea mai plăcută experienţă în sală. Am mai fost pînă acum în astfel de locuri. Anul trecut am fost deschizătoare în etapa de Cupa Europei care s-a desfăşurat la Bettorp. Eram cu finlandezii cu care mă antrenez, şi cîteva fete chiar au concurat. Eu nu am concurat şi antrenorul a decis să fiu deschizătoare, ca să-mi dau seama care este nivelul valorii mele.
Şi cum ai schiat?
Mi-am "luat" cam două secunde şi ceva pe o manşă.
Ce ţi-a plăcut la Wittenburg?
Faptul că m-am antrenat alături de Alexandru Barbu şi că fratele lui, Sebastian, a fost tot timpul alături de noi. M-am pregătit cu antrenorul italian pe care l-au angajat în această vară. N-a avea rost să-l mai chem pe antrenorul meu din Finlanda. Ar fi costat prea mult. În aceeaşi formulă vom pleca şi în Argentina, unde vom participa la cîteva curse prin care sper să-mi îmbunătăţesc punctajul FIS.



"Contează ambianţa"

Jurnalul Naţional: Alexandru, la Wittenburg ai schiat pentru prima oară în sală?
Alexandru Barbu: Nu. Am mai fost în Olanda, în Landgraff, dar acolo era pîrtia mai uşoară, ca pentru olandezi. Doar zăpada era la fel. La Wittenburg a fost mult mai bine.
Cum e zăpada într-o astfel de sală în care se schiază?
Mai bună decît pe gheţar. Zăpada nu se înmoaie deloc şi este totul timpul tare. Fiind zăpadă artificială, rezistă mai bine la acţiunile mecanice. În 3 zile în sală am schiat mai mult decît aş fi putut să o fac pe gheţar într-o săptămînă.
Nu e cam ciudat să te dai cu schiurile printr-o sală? Nu bate soarele, nu suflă vîntul... Nu ţi se pare că e ca într-o conservă?
Să ştii că la schi contează ambianţa. Asta e cel mai important, să te simţi bine, să fii în largul tău, să nu te strîngă nimic. Cînd am fost prima oară în sală mi s-a părut ciudat, dar acum m-am simţit foarte bine. Ştiam care e atmosfera.
Dar tu pentru ce tragi aşa de tare cu pregătirea pe zăpadă?
Vreau să mă calific la Jocurile Olimpice de la Vancouver.
Şi crezi că ai vreo şansă?
Deocamdată nu zic nimic. O să te las pe tine să comentezi atunci cînd o să scrie pe televizor România Alexandru Barbu. Pentru asta mă pregătesc.
Cine este Beppe Trevisan, noul tău antrenor?
Un italian care a pregătit lotul olimpic al Argentinei pentru Jocurile Olimpice de la Torino.