Prima iarnă fără nea Radu

Cine merge la schi pe Valea Prahovei nu se poate să nu-l cunoască pe nea Radu. Un domn elegant, mereu cu schiurile după el. Era invidiat până şi de cei tineri. Nu era sezon în care să nu facă cel puţin 100 de zile de schi.

Din păcate, iarna trecută, la 74 de ani, şi-a luat schiurile şi a plecat! Un accident petrecut în Bucegi i-a scurtat viaţa. Iată cum descrie Bogdan Boja, cunoscut de toată lumea drept Bubulu, dispariţia "bătrânului lup" pe www.mateilaudanoiu.blogspot.com.

"Nea Radu a trecut dincolo, unde pulverul e fără fund şi fără sfârşit, aşa cum a trăit, ca un lup: printr-o ultimă trântă ritualică cu moartea. Să fim serioşi! Îl vedeaţi pe nea Radu în baston şi în parc? Sau la spital, aşteptându-şi moartea la rând ca la abator? Dacă credeaţi aşa ceva... îmi vine să râd... Nea Radu, Lupul Dac, nu putea fi aşa. Nu putea fi o oaie bătrână şi obosită. Nea Radu a avut parte de ceea ce spartanii numeau Kalos Tanatos (Moarte Frumoasă), acolo unde a trăit, în munţii lui dragi. Aşa că învăţaţi de la nea Radu! Aruncaţi pieile de oi! Nu suntem oi, aşa cum am fost învăţaţi să credem de 2.000 de ani încoace! Suntem lupi! Când treceţi prin Baiului sau pe Valea Sugarilor, plecaţi capul! Acolo e stăpân nea Radu. Lupul! Nu plângeţi! Dacii nu plângeau, ei râdeau de moarte! Circul pe văi o să continue şi mai puternic. Şi ţineţi minte: «De-ar curge sângele pârău,/ Nebiruit e braţul tău/ Când morţii-n faţă nu tresari! Şi însuţi ţie-un zeu îţi pari/ Când râzi de ce se tem mai rău/ Duşmanii tăi cei tari». (George Coşbuc)
Lupul nea Radu nu a tremurat, de asta să fiţi siguri. Nea Radu, nu îţi spunem adio, ci doar la revedere, pe curând! Salută-i pe Grasu, pe Răzvan şi pe Alin. Cred că la ora asta eşti cu ei prin pulverul fără fund şi fără sfârşit, unde altundeva decât prin Baiului."