Baza de agrement Lacul Ursu din statiunea Sovata îsi deschide portile

Baza de agrement de la Lacul Ursu, din statiunea balneoclimatericã Sovata, cel mai mare lac heliotermic din lume, unic în Europa, îsi redeschide portile începând de sâmbãtã. Administratorii statiunii au anuntat azi cã programul zilnic pentru tratament în apa sãratã este de la ora 10,00 pânã la ora 18,00, cu pauzã între orele 13,00 si 15,00, timp în care doritorii se pot retrage la umbrã pe terasa din incinta strandului. Biletul de intrare costã în acest sezon 12 lei pe zi pentru un adult si 8 lei pentru un copil. Dupã ora 16,00 biletul este 8 lei pentru toti vizitatorii. Lacul Ursu s-a format în perioada 1875-1880, în urma prãbusirilor si alunecãrilor de teren care au blocat pâraiele Toplita si Auriu, are 46.000 mp, o adâncime de 18 metri, iar apa acestuia este recomandatã pentru tratarea afectiunilor ginecologice, ale aparatului locomotor, afectiunilor cardiovasculare, digestive si endocrine, precum si pentru tratarea stãrilor posttraumatice. Dupã folosire, nãmolul pentru împachetãri este aruncat înapoi în lac, pentru cã, astfel, în scurt timp îsi reface proprietãtile. Medicii spun cã din cercetãri reiese cã mai existã resurse de nãmol pentru încã 70 de ani. Lacul Ursu primeste apa sãratã de la aflorimentul de sare (munte de sare) din zonã iar salinitatea apei este între 10 si 50 g/l la suprafatã pe circa 2 metri, apoi creste brusc la 240 g/l sãruri la o adâncime de 2 si 3 metri, iar pânã la fund valorile oscileazã între 250, 290 si chiar 300 g/l. Temperatura înregistreazã vara un salt pânã la 32-34 grade Celsius la o adâncime între 1,5 si 2,5 metri iar de la 5-6 metri, temperatura se pãstreazã de 21-26 grade Celsius tot timpul anului. Lacul Ursu primeste o cantitate de apã dulce din pâraie, care se scurge mai departe în lacul Alunis. Primul document care aminteste de Sovata ca loc de curã este o scrisoare din anul 1597 a lui Mihail Kornis, prin care acesta pune în evidentã efectele terapeutice ale apei sãrate. În secolul al XVIII-lea, locuitorii din satul Sovata si din împrejurimi întrebuintau apa sãratã pentru bãi. Apa sãratã, având ca sursã izvoarele din dealurile de sare din jur, era utilizatã în cabine pentru bãi calde "la putinã" (vane scobite în trunchiuri de copaci). În 1901, dupã obtinerea atestãrii de statiune balnearã, a fost înfiintatã statiunea Sovata de Sus, statiunea de azi, iar în 1902 s-a obtinut autorizatia ca apa sãratã a lacurilor si izvoarelor sã fie folositã în scopuri terapeutice. Renumele statiunii Sovata se datoreazã lacurilor Ursu (46.000 mp), Alunis (9.000 mp), Verde (5.000 mp), Negru, Rosu, Mierlei si Serpilor, cu ape clorate, cu concentratie mare de sare, de la 40 la 250 gr/litru, si sodice, prezentând fenomene heliotermale.