O fâsie mare de gheatã s-a desprins din calota arcticã, în nordul coastei canadiene

O fâşie mare de gheaţă, de aproape 20 de kilometri pătraţi, din zona Ward Hunt, s-a desprins de Ellesmere Island, potrivit imaginilor furnizate de sateliţi, specialiştii fiind de părere că, în timpul verii, vor continua să se desprindă mai multe porţiuni din calota arctică.
Specialiştii sunt de părere că aceasta este cea mai mare porţiune desprinsă din calota arctică din 2005, când o bucată de gheaţă de aproximativ 60 de kilometri pătraţi s-a rupt în apropierea insulei Ayles.
Nordul polar se confruntă încă o dată cu o topire rapidă a unor bucăţi mari din calota arctică, deşi specialiştii se îndoiesc că zona afectată o va depăşi ca întindere pe cea din 2007, când 4,3 milioane de kilometri pătraţi de gheaţă s-au topit.
Totuşi, aceste schimbări dramatice care au loc în regiune afectează atât apa din ocean, cât şi zona îngheţată.
Cercetătorii au avertizat că gheţurile din zona Ward Hunt se vor confrunta cu un proces accelerat de topire.
Specialiştii care au vizitat recent zona, alături de forţele armate canadiene, au descoperit fisuri mari în fâşia de gheaţă, care se întind pe mai mult de 16 kilometri.
Ellesmere Island era, odată, legată de o zonă masivă de gheaţă, care acoperea aproape 10.000 de kilometri pătraţi. Această zonă s-a rupt în bucăţi foarte mici, care împreună acoperă mai puţin de 1.000 de kilometri pătraţi.
Specialiştii sunt în mod particular interesaţi de coasta canadiană, pentru că oferă multe informaţii despre istoria zonei arctice. Datările cu radiocarbon făcute pe bucăţile de lemn prinse în gheţurile din fiordul Disraeli arată că gheţurile din zona Ward Hunt au o vechime de cel puţin 3.000 de ani. Însă o analiză a ultimului secol indică faptul că gheaţa care forma Ward Hunt s-a retras de pe 90% din suprafaţa iniţială.
Topirea gheţurilor din zona arctică are implicaţii globale. "Parasolarul alb" reflectă energia de la soare înapoi în spaţiu, ajutând la răcirea Pământului. În cazul dispariţiei gheţurilor, radiaţiile sunt absorbite de apa oceanului şi de zonele fără gheaţă, consecinţa fiind încălzirea climatului Pământului la un ritm mai accelerat decât s-a prevăzut.