Beţe şi „beţe”

Nu se bucură de celebritate! Nu îi recunoaşte nimeni pe stradă şi nici nu dau autografe. Fondiştii români se cunosc doar între ei. Îşi petrec vara prin cantonamente, antrenându-se pe role.

Pregătirea fizică este foarte importantă. Trezirea cu noaptea-n cap, o alergare de vreo 20 de minute sau o şedinţă cu „trenajorul", aparat ce simulează mişcările pe care le-ar face sportivul şi în timpul deplasării pe zăpadă. Abia apoi micul dejun!

Primul antrenament serios se ţine pe şosea, iar sportivii se deplasează pe role. Pare o plimbare, dar nu e deloc aşa. Trebuie să dai serios din beţe. Şi îţi mai trebuie şi „beţe". Dacă nu te ţin picioarele, nu ai nici o şansă. Fie că e vorba despre deplasarea pe schiuri, alergare pe uscat sau schi-role, orice fondist câştigă lejer în faţa unui sportiv de la biatlon. Efortul e mare, iar masa de prânz trece aproape neobservată.

Urmează somnul, iar după-amiază vine încă o şedinţă de pregătire. Se lucrează pe „aparate". Din nou „trenajor", apoi mobilitate şi exerciţii pentru spate, abdomen şi braţe. După antrenament vine cina, iar la ora 22:00 toată lumea este la orizontală. A doua zi, fondistul o ia de la capăt. Trebuie să aibă „beţe" şi să dea din beţe.