Licăre o stea: Silviu Voinoiu

Vicecampion mondial la un sport ce face cinste României, Silviu Voinoiu reprezintă cel mai bun produs al Călăraşiului în acest moment şi este privit de toată lumea ca făcând parte din generaţia ce va umple cu aur bărcile canotajului românesc.

România se dovedeşte a fi o forţă în canotajul mondial. Chiar dacă Elisabeta Lipă s-a retras în biroul de preşedinte de la Federaţie şi a îmbrăcat haina de "comandant" peste Clubul Dinamo, ţara noastră continuă să adune rezultate mari şi să ofere talente pe bandă rulantă.
Nu implică nici un fel de contact fizic între sportivi, dar canotajul este un sport de o duritate rar întâlnită. Armata e pistol cu apă pe lângă milităria de pe apă. Poate că şi ăsta e motivul pentru care canotajul românesc produce.

Întotdeauna am ştiut să fim umili, să punem capul în pământ şi să muncim. Iar victoriile celor mici, ale muncitorilor, sunt întotdeauna cele mai gustoase.

În general, cei mai mulţi dintre canotorii de la noi provin din nordul Moldovei. Trebuie doar să corespundă din punct de vedere antropometric. Din păcate, aria de selecţie de la noi din ţară este foarte mică. Germania are 40.000 de sportivi legitimaţi, în vreme ce Federaţia Română de Canotaj nu are mai mult de 500 de legitimaţi. Şi asta dacă punem la socoteală inclusiv amantele, surorile şi nurorile. Bucuroşi că scapă de sărăcia de acasă, acolo unde îşi petreceau timpul între păscutul vacii şi mulsul oilor, moldovenii trag tare ca să nu se mai întoarcă acolo de unde au plecat. E şi o chestie de mândrie. Lumea din sat te-ar sfâşia în bârfe dacă te-ai întoarce acasă cu coada între picioare.

Talentele canotajului nu se nasc însă numai în Moldova. Un lungan de doi metri, Silviu Voinoiu (18 ani), este acum în lotul naţional care se pregăteşte sub comanda lui Nicolae Gioga. N-a ajuns acolo întâmplător. Anul acesta a devenit vicecampion mondial de juniori cu echipajul de patru rame fără cârmaci. Provine din Slobozia şi are un pedigree foarte bun. Tatăl său, Marian Voinoiu, a făcut parte din lotul olimpic, dar s-a retras cu un an înaintea Jocurilor Olimpice de la Barcelona, din 1992. Acum, fiul său este legitimat la Călăraşi, oraş la Dunăre, unde rezultatele la sporturile nautice nu pot fi decât excelente.

Cornel Nedelcu, antrenor la clubul la care este legitimat Voinoiu, ştie cel mai bine povestea unuia dintre cei mai buni canotori pe care îi are România în clipa de faţă. "L-am găsit datorită lui Nicolae Sprincu, a cărui soţie a fost campioană olimpică în 1996, la Jocurile Olimpice. Acum se pregăteşte sub comanda lui Nicolae Gioga şi trebuie să tragă tare deoarece vor rămâne la lot doar 14 dintre cei 32 de sportivi care sunt acum acolo. Numai de el depinde dacă va fi păstrat sau nu", spune Nedelcu, susţinut şi de Elisabeta Lipă. "Este un copil foarte cuminte, care se pregăteşte foarte bine", a punctat preşedintele FRC.

Este doar un adolescent în clipa de faţă, dar trebuie să fie atent la fiecare pas. Dacă nu va rămâne în lotul naţional de seniori, la primăvară se va întoarce la Călăraşi. Antrenorul de acolo spune că elevul său mai are nevoie de încă 7 kg de masă musculară. "Cel mai bine merge la patru rame, dar se descurcă bine şi la vâsle. El se mobilizează foarte bine la competiţie. Este foarte concentrat la fiecare cursă şi ştie mereu ce trebuie să facă. Simte apa, ceea ce este foarte important pentru un canotor. Pe simulator este la un nivel mediu, dar propulsează cum trebuie.Într-o zi va ajunge să participe la Jocurile Olimpice", este de părere Cornel Nedelcu, cel care ţine în viaţă sportul călărăşean. Practic, canotajul este singurul sport ce adună rezultate cu adevărat importante în oraşul de la Dunăre. Atunci când vremea le permite, canotorii ies pe apă. Se antrenează pe Braţul Borcea, acolo unde nu sunt deranjaţi decât de pescarii locului. Fiecare trage tare. Toţi vor să taie apă, să rupă norii, să ajungă să le cânte imnul, să se însoare cu succesul. Îşi împart viaţa între barcă şi ergometru, aparat care le mănâncă iernile. Se ţine chiar şi Campionat Mondial pe ergometru.

Cine se descurcă în sală, are succesul garantat atunci când iese pe apă. Când nu sunt la antrenament, sportivii pot fi găsiţi ori în dormitor, ori la şcoală. Petreceri? Niciodată! Cine pierde o noapte în canotaj, pierde două săptămâni de pregătire, iar sportul acesta nu iartă pe nimeni, nici măcar o secundă. Te lupţi cu timpul, te lupţi cu apa, te lupţi cu adversarul, dar mai ales cu tine. Silviu Voinoiu ştie toate lucrurile astea.