Sute de turisti, atrasi de frumusetea Lacului Ochiul Bei

Turisti din întreaga tarã au ales, în aceastã varã, sã viziteze minunile naturale ale judetului Caras-Severin. Unul dintre motive îl reprezintã cãldura, care îi face pe oameni sã se retragã în locuri mult mai umbroase si rãcoroase. Un alt motiv este acela de a descoperi, lângã noi, lucruri deosebite, printre care se numãrã si Lacul Ochiul Bei, situat la îmbinarea Muntilor Aninei si Locvei. Turistii pot vizita Parcul National Cheile Nerei - Beusnita în orice anotimp, obiectivele turistice principale fiind Cheile Nerei, Lacul Dracului, Lacul Ochiul Bei, numeroase pesteri si cascade cu depuneri dintr-o rocã ce se poate lustrui ca marmura. Pe apa Beiului, cei din satul Potoc au construit mori pe apã cu ciuturã, în care îsi mãcinau porumbul si grânele. Pentru a ajunge la acestea, însã, locuitorii din Sasca au sãpat cu târnãcopul patru tuneluri în piatra muntelui, pentru a scurta distanta dintre ei si Ochiul Bei cu peste 20 de km. Una dintre cele mai mari atractii, la nivelul judetului Caras-Severin, este Lacul Bei, pentru care vin zilnic circa 200 de turisti din întreaga tarã si chiar strãini. Lacul Ochiul Bei se aflã într-una din ultimele pãduri virgine din Europa si este situat la 310 metri altitudine, în judetul Caras-Severin, unde se gãseste cea mai compactã suprafatã calcaroasã din România. Legenda spune cã Lacul Ochiul Bei s-a format din lacrimile unui tânãr turc, iar cascada Beusnita din voalul de mireasã neîmplinitã al frumoasei pãstorite din preajma localitãtilor Potoc si Socolari. Turcul bei (titlu nobiliar al Imperiului Otoman) si frumoasa pãstoritã s-au îndrãgostit nebuneste unul de altul. Beiul venea deseori s-o întâlneascã la Cetatea Terezia, ridicatã de cãtre turci si ale cãrei ruine se mai vãd si azi pe Dealul Cetãtii. Cum a aflat tatãl beiului de dragostea dintre cei doi a hotãrât sã-i despartã. În grabã, a trimis un cãlãu sã omoare fata ce îi sucise mintile fiului sãu. În apãrarea fetei a sãrit chiar beiul îndrãgostit. Dar acesta si-a gãsit iubita înjunghiatã în locul unde acum este izvorul Beusnitei, în vârf de stâncã. În luptã, însã, beiul si-a pierdut un ochi. Din locul în care a cãzut acesta, a apãrut lacul ce-i poartã astãzi numele, pentru cã a vãrsat multe lacrimi, din care, potrivit legendei, s-a format izvorul care alimenteazã lacul. Lacul are diametrul de circa 20 de metri si adâncimea de 3,6 metri, dar apele au o transparentã aparte si o culoare turcoaz (verzui-albãstruie). În plus, lacul nu îngheatã niciodatã, iar ca o curiozitate, vara, apa lacului are circa 3-4 grade, iar iarna, temperatura lacului ajunge si la 8 grade peste zero. Printre atractiile zonei, alãturi de turism si ecoturism, se pot efectua drumetii pe traseele marcate, în special în perioada mai - noiembrie, rafting pe râul Nera, primãvara si la începutul verii, alpinism pe traseele special amenajate, cicloturism pe drumurile forestiere sau speologie în pesterile din Parc (activitatea necesitã echipament special si pregãtire). Pentru a vizita Parcul National Cheile Nerei - Beusnita existã câteva reguli, despre care turistii sunt informati încã de la intrarea pentru care plãtesti cinci lei de persoanã. Dintre aceste reguli amintim faptul cã accesul autovehiculelor si al turistilor este permis numai pe traseele stabilite si marcate, parcarea autoturismelor se face numai în locuri special destinate acestui scop, iar camparea este interzisã în rezervatii, exceptând locurile special amenajate. Totodatã, abandonarea deseurilor de orice fel pe teritoriul Parcului este interzisã. Pe teritoriul parcului nu se spalã masinile si nu se deverseazã substante nocive sau detergenti. Este interzisã poluarea fonicã de orice fel: strigãte, muzicã datã peste limita normalului, tipete ori urlete. Nu se organizeazã sãrbãtori câmpenesti în rezervatiile naturale si se interzice distrugerea florei sub orice pretext. Pe teritoriul Parcului National este interzisã practicarea sporturilor cu motor, ca de altfel si pescuitul în apele de pe cuprinsul parcului. Fauna terestrã este reprezentatã de un numãr de 313 taxoni, 29 endemisme, de 45 specii rare. 119 specii sunt protejate si strict protejate de legislatia românã si internationalã. Fauna cavernicolã (care tine de pesteri) cuprinde 273 specii si subspecii de nevertebrate. Nevertebratele includ un numãr mare de specii cu areal restrâns. Pe suprafata parcului au fost semnalate un numãr de 40 specii de gasteropode din care 14 specii endemice si patru specii rare. Zoocenoza de moluste prozobranchiate a Nerei reprezintã o raritate pe plan mondial.